Paradisul

Paradisul este a treia dintre cele trei împărății din lumea creștină de dincolo, vizitată de Dante în cursul călătoriei sale, etapă în care va fi călăuzit de Beatrice, mireasa lui morganatică, chemată la Dumnezeu la doar 25 de ani. Dante oferă și pentru această cantică o precisă determinare spațială ca și pentru primele două părți ale trilogiei, chiar dacă descrierea sa e foarte departe de cea a unei locații concrete, devenind tot mai abstractă pe măsură ce ascensiunea se apropie de Empireu. Poetul imaginează Pământul ca pe o sferă neclintită în centrul Universului, înconjurată de zece Ceruri, ce alcătuiesc Paradisul (sfera de foc desparte lumea pământească de cea cerească): primele nouă Ceruri sunt sfere concentrice, ce se învârt în jurul Terrei, fiecare dintre ele fiind guvernată de o inteligență angelică, în timp ce al zecelea – Empireul – este nemișcat și se extinde la infinit, acesta fiind sălașul lui Dumnezeu, al îngerilor și al preafericiților. Primele șapte Ceruri își iau numele planetei ce se învârte împreună cu ele (Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte, Jupiter, Saturn), în timp ce al optulea este Cerul Stelelor Fixe, iar al nouălea este Primul Mobil, numit astfel deoarece este primul Cer ce se mișcă transferând mișcarea proprie tuturor celorlalte. Din primele opt Ceruri se naște un influx generat de steaua prezentă în fiecare și care reverberează asupra Pământului și asupra tuturor făpturilor. În al zecelea Cer – Empireul – cum am mai spus, ește lăcașul lui Dumnezeu, înconjurat de nouă coruri angelice și de roza albă a preafericiților. Aceștia sunt împărțiți în șapte grupuri, conform influxului ceresc suferit în timpul vieții: spiritele defective, mai simplu spus nestatornice, labile, spiritele active pentru gloria pământească, spiritele iubitoare, înțelepte, combative în slujba credinței, spiritele juste, spiritele contemplative. Chiar dacă preafericiții sălășluiesc în chip firesc în Empireu împreună cu Dumnezeu, în Paradis (din simetrie compozitivă și o înțelegere mai lesnicioasă a simbolisticii) ei îi apar lui Dante în Cerul de a cărui stea au fost influențați.