Calatoria lui Degetel

Un rege avea trei fii pe care-i iubea deopotrivă, de aceea nu ştia căruia dintre ei să-i lase tronul moştenire după moartea lui. Când simţi el că i se apropie sfârşitul, îşi chemă fii la patul lui de suferinţă şi le spuse:— Dragii mei, m/am gândit mult şi vreau să vă fac şi vouă cunoscută hotărârea mea: regatul îl voi lăsa moştenire celui mai leneş dintre voi. (…) Al treilea zise:
— Tată, regatul mi se cuvine mie, căci eu sunt aşa de leneş încât, dacă aş fi spânzurat şi aş avea funia în jurul gâtului, iar cineva mi-ar da un cuţit ca să/mi tai funia, m-aş lăsa mai curând spânzurat decât să ridic mâna şi s-o tai. Când auzi una ca asta, regele spuse:
— Ei bine, fiule, tu eşti culmea leneviei, aşa că ţie ţi se cuvine moştenirea. Căci, de, cine a văzut rege harnic?”