Ferragosto

,,Planul meu era să‐i arăt Alessandrei că dragostea ei pentru mine nu este distructivă în sine, că are un loc în economia vieții ei, că  dragostea  și munca nu sunt incompatibile, că  dragostea noastră, prin urmare, nu este nebunească. Sugerându‐i să petrecem un timp la Veneția, aveam aerul că vreau să‐și termine studiul despre teatrele în secolul al XVIII‐lea, despre care îmi vorbise la Bath, când ne plimbam prin Henrietta Park. O incitam să  creadă că viața de zi cu zi împreună cu mine este suportabilă, că nu ne vom pierde tot timpul în excesele corpurilor și ale cuvintelor. De altfel, Bath era un pas pe calea rațiunii. Dar eu ce urma să  fac?˝ (Antoine COMPAGNON)