Amurg violet/Crépuscule violet

“Neîncadrabil în niciun curent literar, George Bacovia rămâne simbolistul nostru cel de toate melancoliile, în al cărui cânt se învârtejesc halucinant alb şi negru, cenuşiu şi violet, galben pal şi verde crud, roşu sângeriu, într‐un univers închis din care evadare nu‐i, ci doar repetabile prăbuşiri ale sufletului cu aripi de plumb. Cum nici absurdul – acea confruntare dintre neînţelesul omenesc şi tăcerea irezonabilă a lumii, cum ar zice Albert Camus, nu‐l recunoaşte ca fiind de‐al său, poetul nu face decât să dea tăcerii ecou şi, întrebărilor omeneşti mii de  ăspunsuri, dar toate în acelaşi timp.

Neîncadrabil aşadar în tipare literare, George Bacovia este unic. Timpul – nemăsură a tăcerii irezonabile a universului, nea lăsat nouă, trestiilor gânditoare, greul privilegiu de a‐i da măsură. Pentru aceasta, alegem oameni‐borne ca pentru a proba că raţiunea şi inima recunosc înaltele lumini care pulsează la răspântii de veacuri, ani şi zile, însoţindu‐ne trecerea.

Să facem un popas de data aceasta la George Bacovia şi săi ascultăm cântul, cât încă se mai ştie şi de cânt în lumea asta tristă plină de humor, deşi tot mai avan se aude materia plângând…”

Paula ROMANESCU

INFORMAŢII SUPLIMENTARE: