Cărticica poporului ascuns

Alda Sigmundsdóttir este scriitoare, jurnalistă, traducătoare şi blogger. Născută în Islanda, a copilărit în Canada şi afirmă că engleza îi este limbă maternă, urmată îndeaproape de islandeză şi germană. A scris mai multe cărţi despre Islanda, ale căror teme variază de la problemele con-temporane până la mitologia tradiţională şi credinţele populare vechi. Timp de şase ani, a fost autoarea unui blog foarte popular în limba engleză, numit „Buletinul meteo din Islanda” (The Iceland Weather Report) în care, printre altele, făcea o trecere în revistă a colapsului economic din Islanda, şi care a fost preluat de multe canale mass-media din întreaga lume. De asemenea, Alda a călătorit mult şi a ţinut prelegeri despre situaţia din Islanda.
Puteţi lua legătura cu Alda pe Facebook ori pe Twitter, sau accesa pagina sa de web, aldasigmunds.com. Tot aici puteţi să vă abonaţi la buletinul informativ lunar al Aldei, în care autoarea oferă informaţii despre viitoarele lansări de carte, dar îşi împărtăşeşte şi gândurile despre problemele actuale din Islanda.

Folclorul islandez este plin de poveşti cu elfi şi poporul ascuns care a locuit în dealurile, stâncile şi văgăunile sălbatice presărate pe cuprinsul ţării. Dar ce ne spun cu adevărat aceste poveşti cu elfi despre Islanda străveche şi despre poporul care a trăit acolo?

În această carte, Alda Sigmundsdóttir prezintă douăzeci de poveşti prelucrate din folclorul islandez, alături de observaţii pătrunzătoare despre contextul în care au apărut.
S-a tot vorbit, de-a lungul timpului, despre pătimaşa credinţă în elfi a islandezilor. Dar, departe de excentricitatea promovată de mass-media din raţiuni comerciale, această mitologie poartă în miezul ei imaginea unei naţiuni trăind la marginea lumii nelocuibile, luptând eroic pentru a supravieţui fizic, emoţional şi spiritual. Despre aceasta este vorba în fond în poveştile poporului ascuns.
În acele condiţii înfiorătoare de trai, islandezii şi-au hrănit credinţa într-o lume paralelă cu a lor, lumea elfilor, care, cel mai adesea, era proiecţia viselor şi dorinţelor cele mai fierbinţi ale oamenilor. Poporul ascuns trăia foarte aproape de pământeni şi se bucura de case somptuos mobilate şi decorate, de haine luxoase şi de tot felul de alte lucruri frumoase. Ba mai aveau şi puteri supranaturale, putând deveni invizibili atunci când o doreau şi putând vedea în viitor.
Pentru islandezi, poveştile cu elfi şi poporul ascuns sunt o parte integrantă din orizontul cultural şi psihologic al naţiunii lor, o parte din identitatea lor, o reflexie a luptelor, speranţelor, rezistenţei şi forţei răbdătoare a poporului lor.