Memoria lui Femios

„Înfloriseră prunii în grădinile gospodarilor din satul dintre dealuri. Toată lumea, şi venea lume peste lume la Sfântul Ilie, şi rude şi străini, ştia că satul aşezat într-o albie enormă, spartă spre sud, adună adeseori dangătul clopotului de la biserică, glasul săracilor dar şi a celor avuţi, foşnetul salcâmilor şi plopilor, sunetul risipit al nisipului curgând încet dinspre deal, dar neîncetat, însumează toate acestea în Glasul unic al uriaşului niciodată văzut cu toate că el este mereu de faţă, glasul satului căzut pe spate, căzut cu faţa în sus sub tăvălugul cel roşu.”
Sterian Dumitru Vicol