Pâinea lui Bragi

Dorina Stoica nu doar că şi-a propus şi şi-a asumat o ruptură faţă de scrisul anterior, unul de smerenii şi iluminări traduse delicat şi preţios, dar şi-a şi tematizat această ruptură – şi de ton şi de stil – în Pîinea lui Bragi. Convertirea la laicismul de tip facebook e, de fapt, o apropiere subită de formulele narative şi denotative ale poeziei de azi şi, totodată, o apropiere de realitatea brută. Jucîndu-se cu dependenţa FB, Dorina devine o moralistă cu vervă satirică, patinînd pe linia invizibilă dintre (auto)ironie, umor şi sarcasm. O maliţiozitate descriptivă scoate în vervă scenele de cotidian social, iar inventarul de real se transformă în frenezie contemplativă; nu mai puţin, fireşte, într-un denunţ moralist. Prima jumătate a cărţii se complace într-o ludică de caustice, dar inima Dorinei rămîne ataşată (acum mai discret textual, dar mai eficient liric) de credinţă. E ceea ce demonstrează partea a doua, mult mai bine decît o făceau poemele de reverenţă de dinainte.” Al. Cistelecan