Este punctul pe i la „Apocalipsa veselă” a lui Marian Ilea într-un ciclu epic alambicat şi iterativ, inconfundabil prin scurtcircuitări lingvistice şi caracterologice, recognoscibil de asemenea datorită multiplelor strategii narative circumscrise, precum într-un palimpsest, teatrologicului. La multă vreme după Budai-Deleanu, Transilvania de Nord ştie să râdă subţire sau de-a dreptul caricatural de imperii, instituţii, de metehne sau, printre alţii, de „domnii consilieri de ieri şi de astăzi”. Mircea Muthu