Bătrâna din pădure

„Când se apropie de mărăcini, prinţul văzu nişte flori uriaşe care se dădeau la o parte lăsându-l să treacă nestingherit; iar după ce trecea, în urma lui se închidea calea şi apărea un zid de verdeaţă prin care nu se mai putea pătrunde. Ajuns la palat, văzu caii, câinii, porumbeii, slujitorii, oaspeţii, pe rege şi pe regină dormind cu toţii. Până şi slujnica dormea cu un cocoş negru în mâini pe care voise să-l jumulească Merse mai departe, ajunse la turn şi deschise uşa de la cămăruţa unde dormea Frumoasa din pădurea adormită: era întinsă pe pat, părul de aur i se revărsa în valuri galbene şi era aşa de minunată, că nu-şi putea lua ochii de la ea. Se aplecă, într-un târziu, şi o sărută. Şi cum o atinse cu buzele, prinţesa se trezi şi privi surâzând spre el:— Ce mult am dormit! zise ea. ”
(Frumoasa din pădurea adormită)