Dansând cu generalii

De ce aşteptaseră atât de mult ca să mă încalţe? Denigram cuceririle revoluţionare ale României socialiste şi nu mi se întâmpla nimic? Eram încă bine mersi în libertate? Nu mi se înmuiaseră încă mădularele? De ce „organele” s-au sesizat atât de târziu? O gaşcă de caftangii incompetenţi, buni numai la folosit băţul, dar fără inteligenţa şi rafinamentul de a mânui situaţii mai subtile.

Aţi fost buni să-l torturaţi pe Kirschen şi să-l faceţi să meargă desculţ în cerc timp de patru zile şi patru nopţi într-o celulă până când l-aţi forţat să „mărturisească”. I-aţi schingiuit şi batjocorit pe Părintele Calciu şi pe fostul meu coleg de facultate Sorin Bottez. Aţi făcut o treabă nemaipomenită omorându-l în bătaie pe Gheorghe Ursu, un critic al regimului, lovindu-l în stomac când se afla în custodia miliţiei. Aţi făcut o treabă fantastică brutalizând şi persecutând cu miile pe oponenţii statului totalitar. Acum îmi venise şi mie rândul, după atâta vreme. Dar eram un caz mai special şi, până să ajungă raportul lui Alexie sus la Vlad, organele ezitau, nu ştiau cum să procedeze fără să iasă zarvă.