Istoria: între minciună și adevăr

Între coperţile acestei cărţi am adunat opiniile mele cu privire la unele probleme politico-istorice ale prezentului, precum şi ale trecutului. Luările mele de poziţie, departe de a fi accentuat subiective, s-au articulat în jurul ideii de adevăr istoric, adevăr spus în fel şi chip, îndeosebi după prăbuşirea regimului comunist din România. Ştiu că impactul atitudinilor mele, la nivelul opiniei publice, a fost unul extrem de limitat; în cazul unora (de exemplu, problema „holocaustului românesc”) s-a făcut o oarecare agitaţie, stârnind profunda nemulţumire a unor indivizi care vor să ne prezinte pe noi, românii, mai negri decât suntem cu adevărat. Nu m-a interesat, exprimându-mi gândurile, absolut deloc dobândirea vreunei notorietăţi, cu atât mai puţin scandalul. Am ţintit să-mi liniştesc oarecum conştiinţa, în sensul pe care i-l dau acesteia: a spune, răspicat, ceea ce gândesc. Tocmai din acest motiv am adunat în acest volum cele scrise şi publicate de mine în unele publicaţii botoşănene spre a-mi fi, mie, reazem, cât şi îndreptar, în eventualitatea că aş fi tentat să renunţ la una dintre identităţile mele reale: aceea de a-mi sluji naţiunea, cauza, dreptatea ei, ca semn a iubirii ce i-o port.

Gică Manole