E greu sa iei parte la razboi si sa nu omori oameni. Pe unii ii omori de departe, cand tu stai in transee si ei navalesc la atac. Ochesti unul care-ti cade mai bine in catarea armei. Mana, afurisita, nu tremura. Tragi. Si vezi cum omul in care ai tras se pravaleste pe branci ori pe spate si nu se mai ridica. Ochesti altul. Si asa mai departe. Pe astia nu-i stii cum arata la fata. Nu stii daca sunt tineri ori batrani. Nu le vezi obrazul. De departe toti soldatii se asemuie intre ei, ca doua picaturi de apa. Aceleasi uniforme, aceleasi casti, fug Ia fel, alearga la fel, se tarasc pe branci la fel. Oamenii pe care-i omori de departe nu-ti tulbura niciodata nici gandul, nici somnul. In vapaia focului, pe front, te simti grozav de nenorocit cand tragi intr-un dusman si nu-l vezi cazand. Este ca si cum, aflandu-te la vanatoare, tragi intr-un iepure, si iepurele, in loc sa se dea o data, de doua ori peste cap si sa nu se mai scoale, fuge si se ascunde in tufis. In razboi, viata omului e ieftina. Nu mai face doi bani.  Zaharia Stancu