Nimeni, El singur

„Oltean iubet, dar nu dintre cei focosi, ci mai degraba dintre cei tandri si melancolizati de absentele repetate si ritualice ale iubitelor, Mihai Amaradia nu doar ca pare programat, dar s-a si autoprogramat pe eroticele cu alai de calinerii. „Oltenian lover” (o subspecie de latin lover), el iubeste si tinjeste si-n a doua carte (o facuse si-n debutul cu „Poeme pentru cutia ta postala”), de asta data intr-un triptic anume geometrizat pentru a da, cit de cit, forma efuziunilor in permanenta efervescenta. O ars amandi, asadar, traieste si scrie (cu modulatii si fine, si abrupte) Mihai Amaradia, al carui potential eseninian ar trebui, poate, incurajat (de el insusi, desigur).” Al. Cistelecan