Omul din Castranova

Cititorii – indraznesc sa spun cititorii mei – deprinsi, cum au fost, sa astepte „contributii”, eventual noi „contributii teoretice”, vor fi poate surprinsi de subiectul si stilul acestei cartulii. Ea face parte din categoria – rareori, din pacate, ilustrata – a datoriilor morale carora s-ar cuveni sa le dam, cu orice pret, curs, apeland fie si la putinele rezerve de energie ce ne-au ramas. De ceva vreme ma urmareste gandul ca scriitorii nostri, ca noi de fapt, nu ne-am facut datoria fata de istoria prea putin luminoasa a acestui popor si ca vaste capitole ale acesteia au ramas neconsemnate sau au fost tratate superficial, stangaci (precum in vremea romantismului) ori in spirit gretos-partinic ca mai tarziu, dupa un secol. (…)
Un scenariu, sau, mai bine zis, un pre-scenariu, in care comentariul si divagatia sunt absente, te fereste de derapaje sentimental-eroice si de paguboasa stilistica a efectelor (cu exceptia, poate, a efectului de ansamblu). – Eugen Negrici