Șoarecele și pisica prieteni

„Demult, foarte demult, trăia un rege renumit în ţară pentru înţelepciunea sa. Ştia totul, ca şi cum cineva i-ar fi adus prin aer cele mai tainice veşti. Acest rege avea însă un obicei foarte ciudat: la prânz, după ce mesenii terminau masa şi se retrăgeau, un slujitor de încredere îi aducea un castron bine acoperit cu un capac, în aşa fel încât să nu se ştie ce se afla înăuntru. Regele nu lua capacul de pe castron şi nu mânca decât după ce rămânea singur.A trecut aşa vreme îndelungată, până când, într-o zi, slujitorul, mânat de curiozitate, luă castronul şi se încuie cu el în camera lui, apoi ridică uşor capacul şi ce-i văzură ochii?Un şarpe alb. Îl apucă îndată o poftă nebună să guste din şarpele aflat în castron. Tăie aşadar o bucată şi o băgă în gură. Dar abia o puse pe limbă, că şi auzi la fereastra camerei un glas frumos, care parcăi şoptea ceva. Se apropie de fereastră şi văzu două vrăbiuţe care vorbeau între ele şişi povesteau fel de fel de lucruri ce le văzuseră pe câmp şi în pădure. Atunci îşi dădu el seama că bucăţica de şarpe pe care o mâncase îl făcuse să priceapă graiul păsărilor şi al animalelor.”