Vis cu sandale rosii

„O poezie a contrastelor frapante, a barocului concetto, scrie Ioana Burghel in acest volum, incitant intitulat Vis cu sandale rosii. Autoarea are o evidenta predilectie pentru inscenarile lirice, pentru naturi moarte cu oameni, spatii si sentimente, alcatuite cu abilitate, si pe care numai gandul poetic le insufleteste. Trebuie sa nu te lasi distras de aceste «tablouri goale», vagi, caci adesea apare miscarea, dictiunea care reordoneaza semnificatiile poemului. Care, atunci cand compozitia reuseste, nu sunt deloc apocaliptice, ci au candori si simplitate de poet tanar si autentic: «intr-un oras cu ziduri de carton/ imi pun vesminte noi si/ plang/ adapostind copilul speriat/ de fulgere». Cand nu e retractila, poeta da curs unor umori negre, care contrapuncteaza perspectiva candida asupra propriei existente: «am ars toate rosturile/ (poate de aceea intarzie/ celelalte zapezi)/ nu mai e loc pentru limpezire// Dumnezeu isi cere sangele/ inapoi». In toate, insa, sunt semne ca impulsul poetic e genuin, nu mimetic, textele Ioanei Burghel respirand o incredere tonica in poezie, in forta cuvantului.” Razvan Voncu