Nu stiu daca intersectiile de modalitati poetice din Apocalipsa dupa un inger mort sunt intentionate sau nu (inclin sa cred ca nu). Insa ele tradeaza, pe langa lecturile lui Carmen Stefania Luca, si o cautare a propriului drum, o incercare de acordare a acestui instrument sublim, care este vocea poetica. Neputandu-se extrage pe de-a-ntregul din discursul la moda, poeta cauta, in acelasi timp, sa dea o alta intrebuintare ingredientelor care il alcatuiesc  putin cinism, ceva suprarealism, nitica fronda gratuita, un petic de kitch (nu totdeauna deliberat)  si, mai ales, sa introduca un curent emotional care sa redimensioneze reteta. Aflata inca in plina metamorfoza, poezia lui Carmen Stefania Luca trebuie citita si cu (daca nu cumva mai ales cu) intelectul, pentru ca, aparent radicala si colturoasa, sugereaza o ecloziune care ne indeamna sa intrevedem, in crisalida de azi, fluturele multicolor de maine. -Razvan Voncu