Roza e floarea de geniu a poetului si hranita cu suflarea mortilor ea da o betie extatica alba. Biblia, mitologia greco-latina, literatura veche si noua, semiotica si iconografia bizantina sunt convocate pentru a sustine plangerile si, mai ales, jubilatiile poetului harazit sau blestemat sa poarte crucea unei nestinse suferinte, suferinta ce s-a transformat, bineinteles, intr-un obiect de cult. Am impresia ca Horia Zilieru vrea sa intocmeasca in Orfeon o gramatica a erosului. – Eugen Simion